Luni, 06 Ianuarie 2014 15:44

Bilant, dar nu doar contabilitate…

Motto: Fii mereu in razboi cu viciile tale,
in pace cu vecinii si fa tot ce poti ca
fiecare Nou An sa te gaseasca
UN OM MAI BUN!

(B. Franklin)

Bilant… un cuvant arid, sec, deloc imbietor… la prima vedere; si asta pentru ca, de cele mai multe ori, pentru cei mai multi, acesta aduce cu sine nemultumiri. De cele mai multe ori, asteptarile de la inceputul anului care tocmai se incheie – toate avand ca origine visele, aspiratiile, dorintele noastre de o viata – nu corespund cu poza de finis rezultata din acest exercitiu de sfarsit de an.
Si totusi, utilitatea bilantului pentru cei care ajung la constientizarea necesitatii unor astfel de momente este nepretuita si – as adauga – de neinlaturat din activitatea mentala a oricarei fiinte rationale, superioare. Pentru ca, daca fiintele inferioare nu cunosc notiunile de analiza si sinteza a experientelor (mintea lor neputand opera logic, ci doar prin reflexe neconditionate), noi ne putem analiza experientele si extrage anumite invataminte utile in viitor.
Bineinteles, asa cum sugereaza si proverbul desteptul invata din greselile altora, folosim concluziile acestor analize in mod diferit; dar suntem diferiti si prin frecventa cu care consideram necesara extragerea unor astfel de lectii. Si, pentru ca viata noastra a fost tot mai mult contaminata de spiritul mercantilist, am imprumutat chiar si pentru aceste operatiuni comportamentale termenul contabilicesc bilant. De fapt, din chiar proverbul amintit, rezulta ca suntem (sau ar trebui sa fim) intr-o permanenta scoala: Scoala Vietii, singura scoala in care recapitularea periodica nu este impusa de vreun profesor, ci doar de constientizarea ca intelepciunea nu este un dar exclusiv al simplei inaintari in varsta, ci o recompensa pentru efortul permanent al celor silitori, cei preocupati (stresati chiar, in sensul pozitiv) de propria lor evolutie.
Evident ca, la sfarsit de an – cand pana si gesturile traditionale de a face cadouri si-au pierdut din incarcatura sentimentala si se masoara, din ce in ce mai mult, prin volumul si valoarea acestora –, mintea ne zboara automat catre socoteli, eventual, un bilant. Dar eu v-as propune nu unul materialicesc, insensibil, ci unul al implinirilor in plan personal; o revedere cu ochii mintii care sa ne ajute la auto-evaluarea celei mai valoroase cresteri, de care depinde – in ultima instanta – toate celelalte realizari. Iar un argument major in sprijinul propunerii mele este faptul ca lucrurile pe care refuzi sa le confrunti stau in calea altor lucruri, blocandu-ti astfel viata. Desigur ca, pentru cei care si-au insusit deja practica periodica, poate chiar zilnica, a unor scurte analize (un fel de balanta, daca tot suntem la bilant), rezultatul finalului de an nu va reprezenta o surpriza prea mare.
Totusi, indiferent ce ne releva revederea faptelor noastre de peste an si cat de multumiti suntem de rezultatul acestui exercitiu, el este unul extrem de util si dintr-un alt punct de vedere: pentru ca, dincolo de functia lui contabiliceasca, un bilant – in general, dar cu atat mai mult intr-un moment incarcat de simbolistica sfarsitului de an – ne ajuta sa ne trasam proiectiile viitoarelor actiuni extrase din penumbrele subconstientului. Conform unor pareri in psihoterapeutica, a ne revedea si analiza realizarile, respectiv esecurile, stabilindu-ne totodata noi obiective, indiferent de momentul in care alegem sa facem asta, ne mentine in contact cu noi insine, cu dorintele si nevoile noastre.
Dincolo insa de pragmatismul beneficiilor materiale, cuantificabile, eu as considera drept cea mai benefica o abordare filozofica a momentului: un bilant al realizarilor in planul dezvoltarii personale, a carei crestere este produsa, spre deosebire de cea in plan material, si – sau, mai ales – de esecuri. De ce consider importanta o astfel de analiza? Pentru ca ea ne demonstreaza propriile limite; mai mult chiar, are un efect de aducere cu picioarele pe pamant, punandu-ne limitele in contrast cu dorintele, nevoile, visele, planurile noastre si obligandu-ne sa le recalibram pe cele din urma. Cu alte cuvinte, sa ajungem la intelepciunea bunicilor nostri care spuneau intinde-te cat iti este plapuma! cand ne avantam in tot felul de planuri. Nu stiu cati dintre noi ne putem infrana pornirile nerealiste, dar sigur cei care o vor face nu vor avea prea multe dezamagiri cand ne vom intalni pentru recapitularea urmatoare.
Si iarasi imi vine in minte intelepciunea unui sfat primit de la o fosta profesoara: cea mai sigura metoda pentru a nu avea deziluzii este sa nu-ti faci iluzii! Iata de ce, mai important decat satisfactia unor cifre – cu o volatilitate relativa –, ar fi sa folosim acest moment pentru inca o etapa in propria auto-cunoastere, printr-o auto-evaluare cat mai realista. Si aceasta tocmai pentru ca, in Noul An, sa avem parte de cat mai multe satisfactii in urma unei auto-evaluari corecte a propriilor noastre limite, deoarece necunoasterea propriilor limite reprezinta sursa nefericirii!
Iar daca la loc de frunte printre proiectele noastre se va regasi cel legat de dezvoltarea propriei persoane, vom avea garantia ca la urmatorul bilant surprizele neplacute vor fi mai putine.
Va urez tuturor in NOUL AN: Sa fiti mai buni!!!

Articol publicat in Business Woman Magazine - decembrie 2013.
Puteti citi articolul si pe businesswoman.ro.


Scrie un comentariu


Codul de securitate
Actualizeaza imaginea

sus
Te afli aici: Opiniile mele Bilant, dar nu doar contabilitate…