Luni, 09 Martie 2015 15:10

Avem nevoie de LIDERI!... Ii importam sau ii formam?!

De ceva timp, se tot incearca sa se puna in practica ideea de a recruta si numi manageri straini in fruntea unitatilor economice unde statul este actionar majoritar.
Ideea nu este noua si ma duce cu gandul in istoria acestei greu incercate natii: in urma cu aproximativ 150 de ani – tot din lipsa de lideri– romanii isi cautau conducatorii prin strainataturi! Oare sa nu mai fi avansat noi de atunci? Ori sfaturile binevoitoare ale FMI si Bancii Mondiale (tot de pe acele meleaguri) au luat locul marilor sfetnici ai natiei?!
Este firesc sa ne intrebam daca penuria de lideri in segmentul managerial este rezultatul unei cauze obiective, cum ar fi lipsa materiei genetice autohtone, sau al uneia subiective, cum ar fi slaba educatie, in general, dar in special cea din domeniul antreprenorial.
Cunoastem antreprenori ori CEO de succes, oameni de cultura, constructori sau agricultori cu valoare incontestabila in randul breslei din care fac parte si care reprezinta nu doar repere profesionale, dar si morale. Experientele unora au devenit chiar modele de urmat; mai ales dupa ce – intr-un context social si economic nefavorabil – acestia au reusit sa obtina rezultate notabile.
Astfel de oameni, pe care ii admiram fara rezerve, isi impartasesc de multe ori gandurile si valorile dupa care se ghideaza pentru a incuraja si pe altii sa indrazneasca sa reuseasca. Intr-o masura ridicata, acestia transmit cam acelasi mesaj: succesul personal nu consta doar in acumulari materiale, iar asigurarea bunastarii si a confortului personal nu reprezinta decat un unghi din care poti privi acea poza; exista si alte aspecte care conteaza in viata unui lider, cum ar fi atentia acordata crearii si mentinerii unor relatii de calitate, echilibrul dintre munca si viata privata, preocuparea de a oferi ceva societatii.
Dar, raportat la marimea populatiei si, mai ales, la nevoile societatii actuale, aflate in transformare si dezvoltare, numarul acestor lideri autohtoni de succes este nesemnificativ; pe de alta parte, acest fel de imbold imagistic, teoretic, informativ este necesar, dar nu si suficient pentru ca noi conducatori sa apara.
Aparent, penuria de lideri dintr-o societate in tranzitie, cum este cea romaneasca, ar putea da credibilitate studiului din Marea Britanie care sustine ca unii oameni se nasc pentru a deveni lideri, iar acest talent le este inscris chiar in propriul ADN; astfel, unii au calitati innascute de lideri, altii – mai putin dotati, dar care ajung conjunctural in pozitii de conducere – fac deosebite eforturi pentru a se impune in fata celor pe care ii reprezinta sau ii conduc; iar in acest din urma caz, pozitia de conducator vine la pachet cu mai mult stres, dar si cu mai putina productivitate.
Potrivit respectivului studiu, cei aflati in fruntea unor grupuri de oameni – lideri politici, sportivi de mare valoare, finantisti, strategi militari sau conducatori de expeditii – poarta amprenta genetica a inaintasilor. Astfel, exista o secventa ADN in corpul uman care, daca este prezenta, tradeaza predispozitia catre sefie. Gena cu denumirea Rs4950, care se mosteneste din tata-n fiu, este specifica oamenilor care au capacitatea de a lua decizii rapide si sigure, asumandu-si responsabilitati si simtindu-se mai putin confortabil in postura de subaltern.
Cercetatorii britanici au ajuns la aceasta concluzie dupa ce au analizat mostre de ADN de la aproximativ 4.000 de persoane pe care le-au chestionat cu privire la cariera profesionala pe care acestea o deruleaza in prezent. In acest mod expertii au aflat ca indivizii care aveau succes in diferite activitati care necesita capacitati manageriale deosebite aveau prezenta in organism gena Rs4950.
Departe de mine de a-i suspecta pe britanici de manipulare intr-o societate bazata pe privilegii ereditare, cum este cea monarhica, dar o astfel de teorie apartine teoriei elitelor mostenite si nu create, minimalizand rolul muncii si instruirii. De ce, atunci, multe dintre celebritatile deja consacrate drept lideri in domeniile lor de activitate afirma, fara sa ezite, bazandu-se pe propria experienta ca: reteta succesului este 1% inspiratie si 99% transpiratie?!
Pana cand vom decide ca este cazul sa ne intoarcem la regimul in care doar familiile privilegiate aveau sansa sa-si propulseze odraslele in randul elitelor, cred ca ar trebui sa valorificam ceea ce Dumnezeu a oferit acestei natii; altfel, in acest context al globalizarii, Romania s-ar putea sa ramana la mana unor state care au impresia ca-si pot revendica rolul de familii privilegiate de la care Romania sa imprumute lideri.
Asadar, ce ar trebui sa facem?!... Pai, sa cautam experiente inspirationale, de-a lungul si de-a latul pamantului, in istoria moderna. America a fost dintotdeauna tara inventiilor, in timp ce Japonia a fost recunoscuta drept tara inovatiilor, micutul stat asiatic reusind sa se dezvolte ametitor in anii ’50 - ’80, in raport cu resursele de care dispunea. Un rol crucial l-a jucat spionajul la vedere: fructificarea experientei japonezilor trimisi sa lucreze in statele avansate. De ce statul roman n-ar fi in stare sa-si insuseasca experienta managerilor straini si sa inoveze, apoi, leadership-ul pe teritoriul si in folosul romanilor? De ce statul roman nu ar crea conditii pentru ca cei pe care acum ii exporta fortat sa fie tentati sa se intoarca, asa cum a facut modestul stat asiatic – cu mult mai sarac in resurse decat Romania – cu cei pe care i-a trimis sa fure tot ce putea fi preluat, inovat si aplicat in propria lor tara?
Raspunzand celor care sustin importul managerilor straini, le pot spune ca exista 3 dezavantaje majore care, insumate, vor produce o paguba uriasa Romaniei:
1. Pe termen scurt, costa mai mult;
2. Pe termen lung, ramanem dependenti de importul de creiere, in timp ce ale noastre migreaza inca din stadiul de potentiali lideri;
3. Si, poate cel mai grav, inocularea in constiinta publica a credintei ca o societate care a creat atatea valori de-a lungul secolelor se dovedeste neputincioasa intr-o epoca a post-industrializarii si globalizarii.
Asa cum explica un specialist in resurse umane si dezvoltare profesionala, cu experienta in marina, intr-o formatiune de lupta pe mare ceea ce conteaza sunt performantele celei mai slabe nave si nu cele ale navei amiral. Concluzia desprinsa dintr-o asemenea experienta este ca, pentru a creste performanta grupului in ansamblul sau, respectiv statul roman, trebuie sa investim in cel mai putin valorificat, dar si cel mai pretios capital, resursa umana.
In termeni de business, se traduce prin orientarea catre oamenii de la baza companiei si nu spre cei aflati pe trepte mai inalte ale ierarhiei. Doar asa actiunile liderului pot avea un impact major asupra performantei intregii echipe. Extinsa la nivelul comunitatii, se traduce prin investitii in zonele si segmentele neglijate, dar de unde pot rasari exact ce avem nevoie: conducatorii!
In acest context, ne-am putea referi si la modalitatile de dezvoltare a aptitudinilor in conducere; este cunoscut faptul ca una dintre principalele calitati ale unui lider ar fi aceea de a delega sarcinile la care se pricepe cel mai bine, pentru a avea timp sa se implice in activitati noi, de unde sa invete si unde sa aplice noi metode. Pentru a fi un bun conducator, pentru a lua cele mai bune decizii, trebuie sa performezi in domenii cat mai multe si mai diverse, pe care le deprinzi intr-un timp relativ scurt. Daca ramai blocat intr-o arie de expertiza, ai toate sansele sa esuezi.
Daca statul nu poate gestiona afaceri – nu doar pentru ca birocratia il impiedica sa fie un bun manager, dar si pentru ca nu este normal, intr-o democratie descentralizata, sa se amestece in toate domeniile – el poate, in schimb, stimula mediul antreprenorial ca pepiniera de lideri. In felul acesta isi asigura si rezerva de cadre pentru conducatorii din institutiile statului, care, la randul lor, creeaza conditii pentru dezvoltarea mediului de afaceri. Nu doar logica, ci si experienta altor societati democratice dezvoltate ne spune ca un antreprenor de succes, care a dovedit ca stie si poate sa obtina profit in conditii de competitie si de incertitudine ale pietei libere, cu siguranta poate fi un si mai bun conducator in structurile stabile, predictibile ale statului.
Pentru ca este aproape hilar, daca nu ar fi revoltator, sa vezi exact opusul: cum oameni care nu au fost in stare sa produca un surub sau cateva legume in gradinita din jurul casei intra in conducerea politica sau institutionala a statului cu pretentia de a crea prosperitate; este urmarea fireasca a unei mentalitati a sefiei, datorita careia multi vad – in orice pozitie de raspundere – incoronarea lor ca sefi, cu tot apanajul de avantaje vizibile si invizibile care le satisfac vanitatea gaunoasa. Prima si cea mai importanta conditie pentru a schimba in bine mersul lucrurilor este ca promovarea in pozitiile de conducere sa se faca pe baza de merite, de valoare personala si profesionala!
Asadar, raspunzand la intrebarea initiala, am putea concluziona ca responsabilitatea aparitiei de noi lideri valorosi revine in egala masura celor doua componente ale societatii: comunitatea formeaza conducatorii, dar statul este cel care poate si trebuie sa creeze premizele afirmarii acestora.
In Romania avem ambele componente; ne mai ramane doar sa le punem de acord.

Articol publicat in Business Woman Magazine - februarie 2015.
Puteti citi articolul si pe businesswoman.ro.


Scrie un comentariu


Codul de securitate
Actualizeaza imaginea

sus
Te afli aici: Opiniile mele Avem nevoie de LIDERI!... Ii importam sau ii formam?!