Articole filtrate dupa data: Septembrie 2015
Marti, 29 Septembrie 2015 13:45

Televizor sau... "Tembelizor"?!

In general, am folosit acest spatiu pentru a discuta pe marginea unor lucruri folositoare, incercand sa le inspir cititorilor mei o atitudine pozitiva; si asta pentru ca nu-mi place sa critic in maniera nihilista, ci doar in mod constructiv, venind si cu solutii.
Si totusi, mesajele pozitive se pot transmite si prin opusul lor; caci, ce s-ar fi intamplat daca parintii nostri – pe vremea cand deschideam ochii in viata – ne-ar fi laudat tot timpul, fara sa ne mai si dojeneasca de cate ori ne dedam la cele rele?
Iata ratiunea in virtutea careia am considerat necesar si util sa pasesc si pe cealalta baricada, cea a criticii; aceasta schimbare de macaz mi-a fost sugerata de metoda comunista a panourilor in oglinda Asa NU! – Asa DA!, instalate la intrarea in fabrici si uzine pentru a-i face de rusine pe codasi sau pe cei care nu respectau regulile si, pe de alta parte, pentru a-i stimula pe ceilalti in directia opusa.
Subiectul mi-a fost sugerat de insatisfactia provocata de involutia televiziunii, un proces cu un impact pe care-l consider – si nu doar eu – nefast asupra trairilor din interiorul comunitatii; mai precis, pe langa beneficiile aduse, Televizorul a avut si reactii adverse, asemanatoare celor despre care producatorii de medicamente ne previn in prospectul atasat flaconului respectiv; doar ca, spre deosebire de medicamente, unde se vorbeste despre reactii neprevazute si nedorite, fenomenul negativ al televiziunii s-a propagat prin control si dirijare, pe axa COMUNICARE – MANIPULARE – TEMBELIZARE. Astfel, se poate afirma ca involutia televiziunii – in calitatea ei de principal factor de influenta colectiva – a atras dupa sine involutia starii morale a lumii moderne.
In lungul sau drum de pe crengile copacilor pana in zgarie norii de azi, omul a inventat tot felul de lucruri care sa-l ajute, mai intai, sa supravietuiasca in lupta sa cu natura, iar mai apoi, sa-si satisfaca dorintele tot mai rafinate. Dar orice lucru inventat de om prezinta doua fatete care stau sub simbolul lumii in care el traieste: BINELE si RAUL. In functie de formarea sa in societate, omul poate alege sa foloseasca lucrul respectiv in doua modalitati: in ideea pozitiva in care acesta a fost inventat, aceea de a-l ajuta in construirea unei vieti mai confortabile, deci servind BINELE lui si al comunitatii, sau, intr-un mod deviant, servind RAUL. Cutitul inventat sa civilizeze maniera de hranire, dar folosit pentru savarsirea unei crime, sau computerul inventat pentru comunicarea mai rapida si eficientizarea lucrului, dar folosit la savarsirea unor infractiuni, sunt doar doua dintre cele mai des intalnite si evidente exemple de deturnari ale inventivitatii umane si a bunelor sale intentii; pentru ca, dupa ce un individ si-a stors creierul sa gaseasca o solutie la o problema de viata, a venit un altul din urma care a descoperit ca poate folosi aceeasi solutie intr-un alt scop.
Asa se explica si faptul ca cei care au constatat adevarul teoriei lui Freud conform careia oamenii actioneaza pe principiul turmei s-au gandit ca televiziunea este cel mai eficient mijloc de a-i manipula; dupa cum panica iscata la o bursa declanseaza isteria pe intreaga planeta, sau cea iscata de un incendiu intr-un cinematograf ori stadion impinge oamenii sa se imbulzeasca intr-o singura directie, tot asa mesajele transmise prin intermediul televiziunii – incepand cu reclamele comerciale si sfarsind cu mesajele politice – au avut darul, intr-un ritm mai lent, dar poate, chiar de aceea mai sigur, sa influenteze si chiar sa modifice comportamentul social.
RAUL care se exhiba in lumina zilei poate fi combatut; cel care se propaga in mod insidios si lent nu doare, nu se dezvaluie, nu provoaca nici un fel de neliniste; si, astfel, sfarseste prin a fi acceptat ca si cum ar face parte din normalul existentei noastre.
Desigur, omenirea nu ar fi fost afectata nici prea rapid si nici atat de profund daca RAUL s-ar fi propagat doar prin instrumente cu efecte individuale; ceea ce a dus la deformarea monstruoasa de azi a fost inventarea unor mijloace prin care s-a reusit infectarea colectiva cu acest virus, la nivel de comunitate. Iar unul dintre aceste lucruri cu dubla fateta – BINE/RAU, in functie de directia imprimata de catre cei care decid folosirea lui – este si Televizorul.
Si pentru a-mi argumenta formularea din titlu, voi incepe prin a reaminti aici inceputurile Televizorului din anii ’50. La vremea aceea, scopul propus si ovationat public a fost COMUNICAREA si, in mod special, stirile importante pentru vietile de zi cu zi ale oamenilor; astfel, sub aspectul predictibilitatii, el a constituit un factor de siguranta. Sub aspect social, Televizorul a avut un impact benefic, devenind chiar un factor unificator, prin starea de spirit pe care o insufla; si asta pentru ca, in utilizarea sa initiala, televizorul a raspuns unei nevoi sociale relevate de dezvoltarea comunitatii.
Multa vreme, Televizorul a parcurs traseul sau in paralel – si la concurenta – cu un fenomen social traditional: de cand se stiau, pentru a afla ce se mai intampla prin sat, oamenii se intalneau si-si comunicau noutatile: sistem cunoscut si sub numele de radio sant, care in limbajul femeilor devenea barfa; dar, cel mai important fenomen care se petrecea in aceste intalniri fata-n-fata era cel de socializare, era spiritul de vecinatate, de apartenenta si comuniune, de impartasire a unor valori unanim acceptate; iar prin el se propaga acea MORALITATE nescrisa care tinea loc de legi scrise si care era chiar mai puternica decat acestea in promovarea BINELUI, in general, dar mai ales a BINELUI COMUN.
In spatele efectului pozitiv, insa, in sfera nevazutului, s-a dezvoltat de-a lungul timpului un fenomen concurent, dar cu semn opus, extrem de nociv. Astfel, Televizorul a condus la izolarea individului, accentuata treptat de faptul ca activitatile prin care oamenii isi satisfaceau traditional nevoia de relaxare au fost descoperite in fata Televizorului. Mai mult, pe masura ce Televizorul a exploatat tendinta naturala de comoditate a fiintei umane, izolarea s-a accentuat, iar oamenii au inceput sa iasa tot mai rar din casa, ceea ce a dat nastere fenomenului de insingurare. Acesta a condus, treptat, spre stagiul urmator, cel al instrainarii – fata de vecini si comunitate – care s-a concretizat, in final, in tragismul social cunoscut sub fenomenul de dezradacinare, mai ales, daca a fost cuplat si cu relocarea din locul de nastere (prin plecare la studii, la munca, mutare la oras etc.); si, odata cu aceasta, eliberarea de sub imperiul coercitiv al moralitatii urbei.
Din atomi gravitand in jurul unui nucleu social avand ca fundatie moralitatea comunitatii, oamenii s-au transformat in niste atomi pierduti in spatiu, confuzi si debusolati in urma pierderii reperelor traditionale, gata sa adere la orice punct de atractie, acceptand orice fel de valori indesate pe gat, vizual ori auditiv.
Acest fenomen a fost speculat de mintile posedate de RAU, transformand Televizorul din utilul mijloc de COMUNICARE in principalul mijloc de MANIPULARE. Treptat – si fara a se sesiza devierea de la scopul initial – drumul Televizorului a involuat prin grija celor care stiau ca omul nu poate fiinta fara a fi ancorat intr-o entitate, fie ea grupul restrans al familiei, fie una largita, cu care impartaseste aceleasi valori. Spiritul de apartenenta a intrat deja in gena rasei umane, prin evolutia ei de la indivizii izolati fiecare pe creanga lui la statul-natiune de azi. Asa se si explica si efectul sanctionator, psihologic, pe care-l are inchisoarea asupra celor care nu realizeaza si nu pretuiesc bunul numit VIATA IN COLECTIVITATE. Spre deosebire insa de acestia, noi, ceilalti care parem a avea optiuni, suntem de fapt impinsi, indirect si imperceptibil – prin tot felul de mijloace care exploateaza tendinta naturala spre comoditate – inspre autoizolare si lejeritatea creierului; astfel, am ajuns sa acceptam de buna voie sa ne transformam spatiul in care ne ducem existenta intr-o celula, chiar daca unii si-o imagineaza a fi colivie aurita.
Televizorul a mai cuplat un efect nociv cu impact in modificarea practicii sociale: cel de lenevire a creierului uman. Acesta nu a mai fost nevoit sa munceasca pentru a se alimenta cu date noi, le-a luat gata mestecate de la Televizor.
Cei care au exploatat nevoia de apartenenta prin socializare a fiintei umane stiau ca omul se formeaza dupa modele; iata de ce ei au folosit acest instinct al mimetismului pe post de politica publica, servindu-ne modele lipsite de valoare, asa-zisele vedete care promoveaza subcultura si banii nemunciti; adica cele mai categorice impulsuri morale catre superficialitate si infractionalitate.
Dar manipularea nu aduce doar voturi, materializate in putere politica, ci si profit, adica putere economica; nu intamplator, cei care au facut averi (numai de ei stiute) au inceput sa acapareze mijloacele de manipulare in masa. Frumoasele idealuri de inceput ale educatiei prin televiziune au ramas deziderate, iar jungla a imbracat formele facile si tembelizatoare ale nenumaratelor programe ale televiziunii comerciale care dezvolta lejeritatea in gandire; daca mai adaugam si mentinerea intentionata a sistemului formal de educatie la un nivel deplorabil, nu ne mira faptul ca zicala dupa ce ca are capul mic, ii mai sta si creierul lejer in el se transforma, vazand cu ochii, in realitate.
Desigur, cei din spatele acestei actiuni de TEMBELIZARE care proceseaza mase umane pentru MANIPULARE au gasit si solutia de a se sustrage acuzatiilor: telecomanda sau optiunea apartine audientei!?; dar sa alegem din ce?... si cand?... dupa ce ne-am format in sensul dorit de cei care au nevoie de o populatie manipulabila – pentru ca ei sa detina puterea?!
La inceputul anilor ’90, in urma unei ample investigatii, s-a dezvaluit faptul ca toate marile mijloace media traditionale din Statele Unite erau concentrate, de fapt, in mainile a 3 mari grupuri de interese (cu cel de-al patrulea, reprezentat de Bill Gates si ai lui, anuntandu-se ca venind din urma, in mare viteza, pe baza de internet). Iar procesul de concentrare a mijloacelor de manipulare nu este specific Americii si nici limitat la aceasta; el s-a desfasurat in toate tarile si, mai nou, prin mijloace din ce in ce mai sofisti- cate, la nivel global.
Cat despre fata intunecata a internetului si consecintele sale dezastruoase asupra psihicului uman (declansand adevarate mutatii genetice) se pare ca au inceput sa se pronunte tot mai des sociologi, psihologi, educatori, psihiatri, legisti, biochimisti, neurologi etc. Tot mai multi incep sa vorbeasca despre cum internetul reuseste sa scoata la lumina RAUL din intunericul naturii umane: animalitatea scapata de sub controlul ratiunii; internetul produce reversarea unui proces de eforturi milenare pentru civilizarea instinctelor, eforturi care au constat nu doar in acoperirea acestor reminiscente primitive sub vesminte moderne, ci – mai ales – in educare.
In intuneric, in mediul anaerobic, colcaie speciile subdezvoltate biologic; si nu intamplator hotii prefera intunericul: doar la adapostul intunericului se pot petrece lucruri pe care lumina civilizatiei moderne le respinge, oripilata. Din acest punct de vedere, internetul reprezinta mediul ideal al manifestarii animalului din fiinta umana: nimeni nu-l cunoaste, nimeni nu-l vede! nu raspunde nici moral si, crede el, nici legal pentru faptele sale. Anonimatul internetului a dat frau liber manifestarilor primitive pe care eforturi colosale a sute de generatii reusisera sa le aduca in aria de subordonare a ratiunii.
In concluzie, cele trei fenomene care afecteaza individul – izolarea, lenevirea creierului sau si afundarea sa in negura protectoare a internetului – formeaza o combinatie letala pentru viata sociala; daca pana la aparitia Televizorului si a internetului sinuciderile reprezentau un fapt izolat, azi ele nu doar ca au intrat in cotidian, dar se pot si viziona in direct; pe vremuri, a merge la consult psihiatric – caci de psiholog nici macar nu se auzise – echivala cu a-ti pune o stampila de nebun pe frunte; azi ni se recomanda sa apelam la consiliere psihologica precum am merge la supermarket; iar depresia – considerata pe vremuri a fi un moft al doamnelor din inalta societate – a devenit un fenomen de masa, ceea ce a si condus la incadrarea ei in categoria bolilor cronice.
Intrebarea mea ar fi: pana unde mergem cu acest troc social prin care ne cedam trairile in schimbul eficientei tot mai ridicate?! Si, in mod cert, nu exista un singur raspuns, dupa cum nu exista un standard sau o limita legala prestabilita. Nu vad cum va reusi comunitatea sa supravietuiasca mergand in aceasta directie, in caz ca nu-si resuscita imaginatia colectiva pentru inventarea unui antidot.
De aceea, chiar daca spiritul existential al lui Sartre ori Camus nu mai egaleaza voga secolelor trecute (lasand la o parte ca putini isi mai acorda cateva minute pentru a reflecta asupra propriei lor existente), ma gandeam ca ar fi util acest subiect chiar ca tema de reflectie individuala; pentru ca, mai tarziu – cu intelepciunea varstei –, sa nu privim inapoi cu manie la o viata prea scurta pentru a fi irosita intr-o ametitoare si nebuneasca cursa contra cronometru. O viata in care ne intindem la maximum aspiratiile – intr-o gimnastica expansionista chiar peste limitele noastre biologice – in dorinta de a cuprinde tot mai mult si tot mai repede; de ce – in special, la tinerete – suntem tentati sa cedam calitatea pentru cantitate?... sa ne rapim singuri sansa de a ne desfata cu licoarea divina (numita viata), picatura cu picatura, rasturnand deodata intreaga carafa pe gat, chiar cu riscul de a o irosi si, in plus, a ne improsca pe fata si pe vesminte?!
Cu alte cuvinte: de ce am prefera mult si prost, in loc de putin si bun?!

Articol publicat in Business Woman Magazine - 15 septembrie - 15 noiembrie 2015.
Puteti citi articolul si pe businesswoman.ro.


Publicat in Opiniile mele

In data de 21 septembrie 2015 s-au desfasurat evenimentele ocazionate de Ziua Nationala a Contabilului Roman, organizate de Filiala Bucuresti a Corpului Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din Romania (CECCAR). Anul acesta a fost cea de-a XI-a editie a acestei importante manifestari, iar tema aleasa a fost, de aceasta data, Profesia de expert contabil si contabil autorizat – o cariera de succes.
Societatea LARA SISTEM SOLUTIONS, pe care o reprezint cu mandrie, datorita intregii activitati desfasurate pe parcursul anului 2014 si datorita intrunirii tuturor criteriilor prevazute de reglementarile C.E.C.C.A.R., a fost distinsa cu un premiu la acest eveniment.
Prin aceasta importanta distinctie, companiei LARA SISTEM SOLUTIONS i se recunosc, inca o data, meritele si performantele profesionale de exceptie, iar faptul ca ea vine din partea specialistilor si autoritatilor in domeniu nu face altceva decat sa creasca si mai mult prestigiul acestei medalii. Sunt foarte bucuroasa ca activitatea noastra este apreciata nu doar de partenerii nostri, ci si de cei competenti in domeniu.
Traditional, C.E.C.C.A.R. motiveaza si rasplateste societatile de expertiza contabila si de contabilitate care au obtinut rezultate remarcabile in anul anterior, acordand, in fiecare an, diplome si alte distinctii, in cadrul Topului celor mai bune societati membre C.E.C.C.A.R.
Evenimentul s-a desfasurat la Teatrul Lipscani din Bucuresti, in paralel cu Forumul National al PMM, ajuns la cea de-a VI-a editie, care a avut tema PMM – factor activ in cadrul Strategiei Europa 2020.

  •  

Dim lights

Publicat in Cu drag despre...
Te afli aici: Opiniile mele Articole filtrate dupa data: Septembrie 2015