Miercuri, 29 Aprilie 2015 10:42

Cui datoram succesul nostru?

Evident, intr-o prima reactie reflexa, de orgoliu, o astfel de intrebare ar primi un raspuns formulat la persoana intai; si, bineinteles, nimeni nu ne-ar nega meritele personale.
Si totusi, cine am fi noi fara cei din jurul nostru?... fara actiunile lor?... fara lucrurile create de ei? Ce am fi ajuns in afara mediului in care ne-am ridicat si continuam sa ne dezvoltam afacerea? In fine, mai precis, de unde ne-am extrage seva cu care ne hranim afacerea de al carei succes suntem atat de mandri, daca viata ne-ar arunca undeva in afara comunitatii?!
Povestile de succes s-au inmultit odata cu cresterea exponentiala a spiritului de intreprinzator, determinata, in special, de revolutia tehnologica in comunicatii. Purtati de acest val, multi dintre cei care decid sa se arunce in vartejul afacerilor viseaza la succes, transformandu-l in scopul lor suprem.
Dar intrebarea este: succesul reprezinta scopul sau doar mijlocul de realizare a mea, a intreprinzatorului? Si, o a doua, reprezinta el doar o realizare materiala sau, de asemenea, si o implinire sufleteasca, profund umana? Ba, chiar si o a treia si, poate, cea mai importanta: realizarea mea doar ca individ izolat (insemnand eu si cu ai mei) sau si ca fiinta sociala, conectata la cei din jur prin niste relatii interumane speciale generate de pozitia mea de femeie de afaceri?.
As putea spune ca raspunsul depinde de inaltimea de la care privim – sau de la care avem acces sa privim – aceste lucruri si care ofera, desigur, perspective diferite.
In urma cu cativa ani, dupa ce criza si-a relevat magnitudinea si impactul dezastruos, cativa dintre cei mai bogati oameni ai planetei au anuntat – desigur, cu tonul dat tot de America, de unde a si pornit criza – ca-si doneaza jumatate (unii, chiar cea mai mare parte) din colosalele lor averi in folosul comunitatii!?
Pentru zecile, sutele de mii si chiar milioanele de intreprinzatori mai mici – in special pentru cei la inceput de drum – care priveau la ei ca la niste eroi ai antreprenorialului si visau sa le calce pe urme, gestul parea unul rupt din SF. Dar nu, nu este nimic inventat doar de dragul popularitatii – cum se intampla pe la noi, in mod deosebit in randul politicienilor – ci doar o continuare fireasca a unei traditii vechi de cand Lumea Noua, in spiritul caracteristic antreprenorialului american; mai corect spus, al constiintei sociale cu care sunt impregnate marile averi americane. A fost, daca vreti, o incununare a culturii gesturilor filantropice care caracterizeaza oamenii de succes din acea parte a lumii, un raspuns de solidaritate, un raspuns special la o situatie cu totul speciala.
Analizand acest exemplu, gasim si raspunsurile la intrebarile cu care am deschis acest articol. Pentru ca gestul acesta este doar unul – poate cel mai vizibil – dar nu singurul si nici cel mai important din abordarea cotidiana a afacerilor pe care o vedem la ultimele generatii de intreprinzatori; iar mai recent, marile corporatii au institutionalizat aceasta constiinta a solidaritatii umane in ceea ce astazi se cunoaste drept CSR (Corporate Social Responsibility) si care se extinde pe zi ce trece in randul tuturor entitatilor economice, indiferent de marimea ori caracterul lor.
Pentru ca experienta antreprenoriala a generat acea intelepciune care ne spune ca, pana la urma, in afaceri – inainte de profit, si tocmai pentru ca sta la originea lui – este vorba despre RESPONSABILITATE; chiar daca se ajunge la o astfel de atitudine printr-o proiectie a interesului personal impins de la spate de catre spiritul de conservare vechi de cand Lumea Veche. Pentru ca succesul in afaceri, despre care am inceput sa ne punem intrebari in deschiderea acestui editorial, se datoreaza, intr-o perspectiva simplificata, dar nu simplista, unui set de 3 componente: 1. noi; 2. oamenii nostri; 3. mediul inconjurator. Si, in ciuda aparentei de sir strict crescator a secventei 1, 2, 3 (care pare o enumerare in functie de importanta), ordinea sta exact invers: 3, 2, 1, adica si 1 si 2 sunt produsul lui 3, respectiv si noi si ai nostri existam datorita si doar in interiorul unei anume comunitati.
Uitandu-ma la fervoarea cu care se incranceneaza unii sa se imbogateasca cu orice pret, mi-am amintit ca unul dintre promotorii CSR in America ii indemna pe antreprenori sa-si puna intrebarea: poti fi bogat intr-o lume saraca?. Si, poate, mai sugestiv pentru ce mi-am propus sa aduc in discutie azi este un proverb arab care spune: nu-ti omori camila inainte de a trece desertul.
Ei bine, dintr-o astfel de perspectiva pragmatica au privit lumea afacerilor cei care azi doneaza comunitatii o mare parte din ceea ce au acumulat; pentru mine – si, probabil, pentru cei mai multi dintre cei aflati in ascensiune – pare greu sa gandesti intr-un asemenea mod; dar ei, de la inaltimea realizarilor lor si privind in urma, si-au dat seama ca trebuie sa mai si intoarca ceva‘ catre locul din care s-au ridicat si, de altfel, fara de care nici nu ar fi fost in stare sa acumuleze astfel de averi.
Pledoaria mea se doreste un promotor al ideii ca nu trebuie sa asteptam sa devenim Bill Gates, Buffett ori Rockefeller pentru a face un gest maret. Este adevarat, gestul lor nu ar fi impresionat atat de mult daca ei nu ar fi avut astfel de averi; dar si mai adevarat este faptul ca nici nu ar fi facut astfel de averi daca nu sar fi comportat cu responsabilitate in comunitatile lor! Prin spiritul lor de intreprinzatori fruntasi ei au fost locomotiva, dar, daca nu si-ar fi atasat si vagoanele comunitatii incarcate cu prosperitate, nu ar fi constituit garnitura care strabate planeta de la descoperirea Lumii Noi, contaminand toate tarile nu doar cu gustul democratiei, dar si cu cel al antreprenorialului.
Acesta-i stilul american al CSR: in mod traditional, in Statele Unite el a fost definit mai mult in termeni de model filantropic. Exceptand obligatiile de a plati taxele, companiile nu au limite impuse de guvern asupra modului in care-si manageriaza resursele cu scopul de a face profit. Dupa care toti, aproape fara exceptie – atat cei care au in sange traditia americana, dar si mai nou sositi de pe alte meleaguri si cu alte mentalitati – doneaza o parte din profituri cauzelor caritabile. Este modalitatea prin care companiile capata gustul satisfactiei de a da; si, nu in ultimul rand, actioneaza conform intelepciunii biblice care conduce lumea de mii de ani: Daruind, vei Dobandi.
Modelul European de CSR este mult mai focalizat asupra operarii miezului afacerii intr-un spirit responsabil, completat cu investirea in comunitati pe baza unor ratiuni de afaceri solide; este influentat in mai mare masura de doctrina sociala a statului.
Diferite organizatii definesc in moduri diferite acest concept; totusi, exista un fond comun considerabil intre ele si, indiferent de abordare, cu totii sunt de acord ca este vorba despre cum reusesc companiile sa-si managerieze procesele organizationale pentru a produce un impact pozitiv in societate.
Una dintre cele mai reputate publicatii in lumea afacerilor, Making Good Business Sense – editata de World Business Council for Sustainable Development – definea CSR drept un angajament continuu al afacerii de a se comporta etic si de a contribui la dezvoltare economica, in timp ce imbunatateste calitatea vietii angajatilor si familiilor acestora si, la fel de bine, a comunitatii si a societatii in general.
Intrucat acest subiect este nu doar amplu, reprezentand un fenomen complex care necesita ceva spatiu, ci tine si de necesitatea impusa de realitatile mediului de afaceri din tara noastra, voi reveni cu cel putin un editorial dedicat in intregime conceptului de Corporate Social Responsibility si viitorul sau in Romania.
Pana atunci, insa, am vrut sa provoc la discutie si meditatie si – chiar daca la momentul acesta capitalismul primitiv lansat dupa ‘89 nu pare copt inca pentru a intra intr-o faza occidentala – sa extind orizontul spre care ar trebui sa ne indreptam privirile, daca vrem sa devenim femei de afa- ceri… si chiar de succes!
Si nu doar atat… sa traim si momentele unei impliniri in plan social si uman, material si sufletesc, odata cu succesul nostru in afaceri.

Articol publicat in Business Woman Magazine - aprilie 2015.
Puteti citi articolul si pe businesswoman.ro.


Comentarii  

 
0 #1 Dan Mircea 29-04-2015 18:01
Frumos ! Dar cati vor urma acest indemn ? "Daruind, vei Dobandi"

Un gand bun pentru ceea ce intreprindeti !
Citat
 

Scrie un comentariu


Codul de securitate
Actualizeaza imaginea

sus
Te afli aici: Opiniile mele Cui datoram succesul nostru?