Luni, 10 August 2015 16:38

Ce-ar fi Romania daca…?!

M-am gandit sa va propun un exercitiu de imaginatie, dar nu numai, deoarece unele raspunsuri le voi incerca tot eu, indraznind chiar sa le formulez intr-un sens cu potential de solutii; asta in eventualitatea in care vreunul dintre cei responsabili de haosul de dupa ‘89 ar fi muncit de astfel de ganduri.
Evident, o prima intrebare in acest mod virtual s-ar cuveni sa o adresez celor care ne conduc destinele, inclusiv pe cele ale afacerilor noastre.
Ce-ar fi daca – in loc sa fie preocupati doar de accederea la putere si pastrarea propriilor locuri – s-ar preocupa si de incurajarea mediului de afaceri? Pai, in primul rand, le-ar fi si lor mai usor sa guverneze: ar avea suficiente resurse pentru proiecte cu care sa impresioneze in mod real cetatenii... si nu doar inainte de alegeri, ci tot timpul; asta, in loc sa fie obligati sa faca doar promisiuni populiste pe care apoi sa nu fie in stare sa le onoreze, neavand de unde.
Ce-ar fi daca in promovarea in functii – de partid si de stat – s-ar aplica competentei si al meritelor personale? Evident, masurile luate de catre acesti specialisti nu ar mai fi lautaresti, adica dupa ureche, creand haos intr-o societate inca debusolata de o tranzitie fara de sfarsit.
Ce-ar fi daca deciziile – cel putin cele majore, care afecteaza mai multe domenii de activitate si un segment mai mare al populatiei – s-ar lua in mod transparent? Acestea ar trece prin filtrul opiniei publice, ramanand a fi aplicate doar cele utile si viabile, iar – in final – ar corespunde intereselor celor multi (nu doar unui grup restrans de interese).
Ce-ar fi daca s-ar respecta principiul dezvoltarii durabile, pe termen lung, asigurandu-se astfel predictibilitatea necesara oricarui business? Guvernantii nu ar mai fi nevoiti sa jongleze cu cifrele si sa ajusteze statisticile dupa interesele lor de moment, vanzand populatiei vise placute; cresterile de tot felul – pe care le tot anunta guvernul in ultimii ani – ar avea loc si in mod real si s-ar simti in mod concret si in buzunarele romanilor.
Ce-ar fi daca institutiile statului menite sa supravegheze si sa indrume afacerile nu s-ar mai transforma in instrumente de tortura (eventual, politice) folosite impotriva antreprenorilor? Ar rezulta acel mediu de afaceri prietenos dupa care alearga intreprinzatorii in toata lumea; nu intamplator se fac clasamente ale tarilor in functie de gradul de accesibilitate si favorabilitate pentru afaceri, acestea fiind primele criterii in luarea unei decizii de a investi.
Dar poate cea mai importanta intrebare ar fi Ce face, totusi, societatea civila?; pentru ca, peste tot in lume, este stiut ca statul este tinut in frau de catre societatea civila, incepand de la controlul civil al institutiilor militarizate (servicii speciale, armata, politie) si pana la atenta monitorizare a masurilor zilnice de catre asociatiile profesionale, in frunte cu media. Mai mult chiar, nu statul rezolva problemele sociale locale, de zi cu zi, ci comunitatea; si este firesc sa se intample asa, pentru ca a astepta ca statul sa rezolve aceasta parte – de fapt, cea mai importanta – a vietii noastre este ca si cum te-ai ruga in mijlocul desertului sa porneasca ploaia.
De aceea, fara initiative cetatenesti, prin care guvernantii sa fie adusi cu picioarele pe pamant si sa raspunda nevoilor reale, institutiile statului se vor confunda si dupa 25 de ani cu cladirile in care sunt amplasate.
Dar orice discutie este sterila si orice efort sortit esecului daca nu se incepe cu inceputul: functionalitatea Statului de Drept; iar pentru a ajunge la un asemenea rezultat trebuie mers chiar mai in profunzime, caci si justitia este determinata de un alt element, primordial in orice societate omeneasca, de cand a aparut ea pe pamant: educatia.
Calvarul de un sfert de secol in Romania este rezultatul legilor facute de oameni cu o educatie precara, de fatada, care sa satisfaca doar instinctele primare intovarasite ca factor comun al unor grupuri coagulate in jurul unor interese meschine.
Ce ar trebui sa posede cei chemati sa conceapa regulile jocului care stau la baza Statului de Drept?! Acea ratiune de stat emanata dintr-o viziune socio-psiho-filozofica necesara unei abordari pragmatice a mecanismelor democratice:
a. Natura Umana este un dat, unic si imuabil: ea a fost, este si va fi aceeasi; drept urmare, se manifesta in acelasi mod, indiferent de timp si loc, ori nationalitate, gen, credinta, culoare a pielii etc.
b. Natura Umana se compune din: Instincte si Ratiune; de modul in care Ratiunea – Scanteia Divina – ajunge sa stapaneasca Instinctele depinde gradul de civilizatie al comunitatii.
c. Comunitatea este rezultatul Ratiunii care i-a impins pe oameni sa coboare din copaci si sa iasa din grote pentru a se uni impotriva pericolelor naturale; apoi, au descoperit cu surprindere pericole si mai mari in interiorul propriei lor fiinte!... drept urmare, au fost obligati sa imagineze reguli si legi pe care si le-au autoimpus, pentru a co-exista.
d. Legile concepute de oameni pentru oameni – pentru a-si atinge scopul propus – trebuie, deci, sa tina cont de componenta si manifestarile naturii umane.
Mergand pe aceasta logica, ajungem la concluzia ca doar profesionalismul si/sau bunele intentii nu sunt suficiente; este nevoie de mai mult: de CARACTER!
Astfel, si nu intamplator, ajungem la EDUCATIE, factorul fundamental in formarea CARACTERELOR necesare asezarii comunitatii pe temelia statului de drept. Celor care de 25 de ani sunt preocupati, in exclusivitate, sa-si satisfaca orgoliile gaunoase de „reformatori intelectuali” ai educatiei cu simple masuri administrative – haotice si fara nici o viziune – le-as propune urmatoarea Filozofie a Educatiei: Puterea fara CARACTER e un blestem!
In anii ‘30, marele Nicolae Iorga argumenta necesitatea educatiei – nu doar a invatamantului – in Romania, intr-un discurs cu privire la viata politica din acea vreme, dar si prin prisma experientei acumulate de-a lungul timpului: Romania nu duce lipsa de bogatii naturale, ori calitati native ale oamenilor, ci de CARACTERE!
De la un timp, in nebunia utilitarismului facator de bani, combinat cu consumerismul impins pe gat populatiei prin toate mijloacele de ultima generatie, educatia formala a fost redusa la o simpla fabrica de diplome– in cel mai bun caz, insotite si de ceva cunostinte – care sa produca profit imediat, palpabil, fiind astfel transformata intr-un scop in sine.
Solutia: ar trebui sa redam educatiei nobila misiune de elevare a fiintei umane, cu scopul final de a forma Buni Cetateni prin care comunitatile sa prospere.
Doar in felul acesta se va realiza si in Romania nobilul deziderat propus concetatenilor sai de catre presedintele american Kennedy: acestia sa nu mai intrebe Ce poate face tara pentru ei?, ci, mai degraba, Ce pot face EI pentru tara?!.

Articol publicat in Business Woman Magazine - iulie-august 2015.
Puteti citi articolul si pe businesswoman.ro.



Comentarii  

 
+2 #1 Bogdan 28-08-2015 15:40
In primul rand, draga doamna, cei care conduc trebuie sa fie patrioti, adica sa le pese de tara.
Apoi, sanatatea, educatia si ordinea publica sa devina prioritati publice, asumate prin programe long-term.
Pe aceste doua fundamente se poate discuta de un mediu de afaceri competent. Un mediu fara deprinderi corporatiste, cu intalniri interminabile, pe subiectul "cum am reusit eu in viata" ( iar in subsidiar mesajul ar fi "cum fac sa ma laud mai tare cu asta" ), dublat de cocktailuri seci ( desi abia acolo se concep concluzii si se schimba contacte - cred ca cea mai importanta faza a simpozioanelor ).
Citat
 
 
+1 #2 Bogdan 28-08-2015 15:41
Apoi urmeaza strategia de tara, conform resurselor geografice, naturale si umane, dublate de specificul istoric-administrativ al provinciilor romanesti. Abia de aici inainte EMAS va deveni cu adevarat ocupata.
Cat despre asa-zisa identitate europeana, haideti sa lucram mai intai la cea romaneasca, fara importuri obligatorii din Vest. O cultura business pe intuitie, viziune si creativitate locala este mai valoroasa decat orice import, in ciuda atractiei exercitate de aceasta.
Citat
 

Scrie un comentariu


Codul de securitate
Actualizeaza imaginea

sus
Te afli aici: Opiniile mele Ce-ar fi Romania daca…?!